mi-am odihnit obrazul pe un pat de lacrimi
aceeași linie trasată în așternut de care ziceam:
"suntem un pic prea departe unul de altul
hai să ne vedem la mijloc"
asta era cu două seri înainte

se întâmpla tot pe partea cu
"obrazul ăsta e al tău
și nu va mai fi al altui bărbat"

obrazul ce înregistrase cel mai proaspăt orgasm
amortizat de sforăiturile musafirului nostru
"nu ne aude"

într-un final a sunat alarma ta de 6
și ăla a fost semnul cald care-mi lipsea
de când ne-am împăcat
ca o sirenă stricată
ce mă chema în dimineața de care mă temeam
în care mă împinsese insomnia
ca o coordonată
din casa alor mei din casa noastră viitoare
dintr-o casă caldă de vară
ca o cutiuță muzicală în care-ți arunci lănțicurile care vor cocli peste vară
pe care o tot asculți.

a mai sunat o dată
iar eu plângeam preocupată
în casa plină de sforăituri

până la următorul snooze
am scris asta
pe brațul bărbatului adiacent
de pe același obraz cu pricina
care bătea mai greu lacrimile
care acum înregistra ca un patefon
aburii somnului tău.

și tot așteptam să nu pleci
să-ți strig c-am plâns
să te scol înaintea tuturor alarmelor din lume
cu 14 săruturi fixe ca notele soneriei
mă rog, la un moment dat am pierdut măsura
și am dat drumul lacrimilor să muște

dar femeia din mine nu lucra suficient să te trezească
era și femeia din ea care nu o lăsă să doarmă
care o vizita lună de lună cu un buchet de depresii
femeia care o va face și mai femeie
cine știe,
poate într-o altă dimineață la 6
tot acolo
cu plecare
de pe același obraz.