agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 650 .



Iapa de cuarț
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [LorenaCraia ]

2016-07-02  |     | 



Rupestru, ponorul de ape,
Alunecă-n brațe de iele,
Brăzdând printre niște hârtoape
Poiană de crude nuiele.
La marginea ei, odihnește
Pădurea de seculari
Și-n mijloc, magnific, domnește
Stejarul dintre stejari.

Călare, pe-un roib de argint,
Un tânăr din neguri răsare,
Cătarea din noapte ferind,
Ducând-o, în tropot, spre zare.
Potrivnică-i este cărarea,
Și vântul în piept se-opintește –
C-un muget, își strânge suflarea,
Când luna, pe poale-l primește.

Sleit de o fugă nebună,
Descalecă lângă stejar
Și-n tihnă, sub clarul de lună,
Aprinde văpăi din amnar.
Din limbile roșii de foc,
Scântei dănțuiau pe mălini
Și luna se prinse în joc,
Pe ochii-i de patimă plini.

Stejaru’-ndură să-i vorbească
De iapa de cuarț dintr-un crâng,
Cu sălcii ce par să zdrobească
Oglinda de lac ce o plâng:
„Pe ea o-mblânzești dimineața,
Când roua îi calcă-n copite
Și bobul se-ascunde-n fâneața
Câmpiilor proaspăt cosite.”

În zorii ce tocmai mijeau
Din negura nopții, călare,
Un tânăr, cu ochi ce-i sclipeau,
În crângul de sălcii dispare.
O vede păscând lângă lac
Cum rumegă poamă cu poamă;
În rouri, pe coadă cum zac
Culorile-i tulburi din coamă.

„Trecuturi din mine te sapă
Și limba-ți prea rece și udă
Îmi spumegă liniști și-ndoapă
Din rana deschisă și crudă.”
„Pe mine m-auzi dimineața,
Când roua îmi calcă-n copite
Și bobul se-ascunde-n fâneața
Câmpiilor proaspăt cosite.”

În liniște, iapa se-adapă,
Cu ochiul pe ram, împietrit –
Lăsase să-i scape din pleoapă
O lacrimă-n prasiolith.

„Pe ea o-ncălzești cu sărutul
Luminii, ce-i cade pe ceafă,
Pe ea o adapi din țesutul
Dorinței din ochii-carafă.”

„Trecuturi din mine te sapă
-n lumina, ce naște o undă,
Din ochii mei, vino, te-adapă,
Dorințele-n mine abundă...”
„Pe mine-ncălzești cu sărutul
Luminii, ce-mi cade pe ceafă
Și eu mă adap din țesutul
Dorinței din ochii-carafă.”

În liniște iapa se-adapă,
Cu ochiul pe ram, coralin –
Lăsase să-i scape din pleoapă
O lacrimă-n jasp cristalin.

„Îți stă la călcâi, liniștită,
Ferită de strânse lasouri,
Cu vorba ei dulce, -amuțită,
Purtată pe vântu-n ecouri.”

„Trecuturi din mine te sapă,
Dar stai liniștită, sub nouri;
Din trupul meu, vino, te-adapă,
Te port ca pe vânt, în ecouri...”
„Îți stau la călcâi, liniștită,
Ferită de strânse lasouri,
Cu vocea mea dulce,-amuțită,
Mă porți ca pe vânt, în ecouri...”

În liniște, iapa se-adapă,
Cu ochiul pe ram, atârnat –
Lăsase să-i scape din pleoapă,
O lacrimă-n onix turbat.

„Și pasu’-și scoboară-n odaia
Doritelor dezinvolturi,
Din coapse crescându-și văpaia
Ce naște suav peste nuri.”

„Trecuturi din mine mai sapă
Și buze-nfloresc peste guri...
Din coapsele mele te-adapă
Și naște-mă din ai tăi nuri.”
„Eu pasu`-mi scobor în odaia
Doritelor dezinvolturi,
Din coapse crescându-mi văpaia
Ce naște pe tine din nuri.”

În liniște iapa se-adapă,
Cu ochiul pe ram, ochiul gol –
Lăsase să-i scape din pleoapă
O lacrimă în carneol.

„Pe ea o adormi în statuie,
Din daltă-i cioplești zece vise,
Potcoavele-i stând fără cuie,
Din pulpe crescându-i narcise.”

„Trecuturi din mine nu sapă.
Cu limba-ți prea caldă și moale,
Din tot ce sunt eu, tu te-adapă,
Toți sfinții din mine să scoale!”
„Pe mine m-adormi în statuie;
Din dalt-ai cioplit zece vise,
Potcoavele-mi sunt fără cuie,
Din pulpe-mi cresc astăzi narcise.”

Din palme-căuș ea se-adapă;
Cu ochii și coama căruntă,
Lăsase să-i scape din pleoapă
O lacrimă-n silex de nuntă.

Stejarul se-nclină pe ei,
Din ramuri le face divan,
Pe liniști le spulberă tei,
Cu perna din bolovan.
Clivajul se-ncântă pe moaște,
Și iapa se sparge-n femeie.
Din searbăd, din tot, ea renaște,
Înfiptă-n grumaz, o camee.

11-15 mai 2016, Constanța

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!