Dacă măru-a fost
Ispita,
Spuneți voi dacă mă-nșel,
Poate se jucau
Pitita
Prin grădină,
Fără țel.
De învinuim pe Eva,
Grație dumnezeiască,
De unde ne tragem seva
Cei din stirpea bărbătească?
Þandără din coasta noastră
Eva-i fulger
Orbitor,
Cu o tehnică măiastră
Te conduce-n dormitor.
Taina sfântă a iubirii
Pentru dânsa-i un pretext
S-atingi poarta mântuirii
Prin păcatul din context.
Plin de îndoieli
Duioase,
Te lași pradă desfătării
Cu neînțelesuri roase
De castorul întristării.
Adam n-a fost vrun orfan,
Să nu știe adevărul,
Lăsându-se dus în lan
Ca să-și devoreze
Mărul.
El așa a fost făcut,
Să devină înșelat
De o Evă fără scut,
Preafrumoasă-n lan
Și-n pat.
Deci,
Să nu o condamnăm,
Bărbați de-orice fel
Am fi!
Mai bine
S-o adorăm,
Că suntem din Ea,
Copii.
Nu mai căutați nimicul
Pe coclauri
Sau
Cărți mici,
Nu umblați bezmnetici
Tauri,
Fiindcă Eva
E aici.