în țintirim de vorbe cuvinte dorm grămadă
nu-s pe fapt de gânduri pe cât ar vrea toți popii
și stau în amintire precum mai toți ciclopii
ci chem un doftor meșter sorgintea să mi-o vadă.
tu dai în gropi, aiurea, clipind încet din gene
nu-ți pasă dacă nimeni nu-ți scrie epitaf
și zile fără număr le duci în dulce lene
nisipul din clepsidră în urma ta e praf.
la carul ce se-nhamă cu ai firii boi
găsești un cheag de miere, fiindu-te frumoasă
dar timpul se răzbună, fiindu-vă-n război
și vine vremea care de moarte e faimoasă.
o ghicitoare blândă citește-n a mea ceașcă
de urc în rai ori poate în iadului caleașcă