Mă strâng la piept ca o vioară, din inimă îmi fac arcuș,
Fac coarde, amintire-amară si noaptea-o leg de un țăruș.

Începe melodia-n versuri, cerneala-albastră-i dirijor,
Cu aripi pline de-nțelesuri, cuvintele-s la primul zbor.

Și dragostei îi dau măsură,căci o pierdusem de un an,
La nouă seara-i pun armură si aripi dulci de porțelan.

Si noaptea ca iubirea dulce, sunt libere ca un arcuș,
Iar tu, iubire, de pe cruce te-nalți în zbor de pescăruș.