Iar bate vântul frunza, ca dușmanii
Îmi ține calea când cobor spre tine,
Dar sunt salvat de stâncile bătrâne,
Căci s-au născut acolo pentru mine,
Să ne păzească dragostea, toți anii.

Mai las pe-obrazul lor câte o floare
Ce dimineața-mi spune "Tatăl nostru"
Las inima zburând făr' de căpăstru,
Văd vântul are aripi nu e monstru,
Pe ele-mi poartă visuri migratoare.

Prind lanțurile reci de ani lumină,
Chem găurile negre la fereastră
Înduioșate ca o mare-albastră,
Și cade-n ele disperarea noastră,
Ca piatra înghițită de-o fântână.

Suntem acum o clipă împreună,
Un tu și eu pe-o insulă în mare,
Iubita mea, azi mă îmbrac în soare,
O să-mi aștept apusul în picioare,
Să vii, regina mea,-mbrăcată-n lună.