agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-08-02 | |
Parcă-s trib de amazoane!
Cu ochii pe telefoane, Fug chiaune din ogoare, Un sobor de ”prășitoare”. Gâfâie Tuța și Tinca, Ana își pierdu opinca. Vera șchioapă și mioapă, Huștiuliuc! într-o băltoacă. Cere ajutor la Nuna. Smintita și căpcăuna, A lăsat-o-n apa rece, Cu broscoi uimiți, vreo zece! S-a dus ca un avion, Urmărind un Pokemon. Uite na! că nu-l ajunse, O albină o împunse. Colo, dinspre o cultură, (Apoi vrem agricultură!) Patru capete-n năframe, Se vaită ca și la drame. -L-am pierdut, era aproape, M-aș fi dus și peste ape... Tiii, și cât mi-a dat de furcă! Ãsta-i demon sau nălucă? Ridicându-și o șosetă, Parcă face piruietă, Când zărise pe ”strigoi”, Pokemonul, un bozgoi! Și s-a dus cu smâncitură. Vica, cu o-mrâncitură, Îl poză victorioasă, Asta urlă c-o grimasă: -Să-mi dai Pokemonu-ndată, Că pun mâna pe lopată, Și te altoesc Vicuță, Până-ți cântă popa Luță! Nu au timp de păruială, Pochemonul dă năvală! Și în goană, văitătură, S-au dus rostogol pe zgură. Cu genunchii carne vie, (De-mi era milă și mie) S-au săltat ca și pișcate, Și s-au dus ehei, departe! Au trecut prin cimitire. Pe morții în amuțire, I-au uitat, călcând pe flori, Peste cruci. M-au prins fiori... În ușă la o căscioară, Baba Rica cu o cioară, Și voce de bariton: -Eu am prins un Pokemon! Seamănă leit cu moartea! -Ia pozează-l și tu, Vartea, Să arăt la lumea toată, Că nu zbier c-aș fi iar beată! Cu un telefon de fițe, Și cu două alunițe Pe gâtul ca de girafă, Părul prins cu o agrafă, Rona, orășeancă mare, Râde și-i asurzitoare, Și nu poate explica, De ce-i veselă așa. Printre râs cu lacrimi lungi, Ce treceau prin fond, cu dungi, (Fond de ten, doar nu țărână!) -Am râs pentr-o săptămână! Tanti Rica, ești nurlie? Asta-i cioară-n veșnicie! Doamne, ce-ai mai jumulit-o... Cred că-n zbor ai hăituit-o! -Ce spui fato? Păi Bufonu, Mi-a zis: ”Cioara-i Pokemonu*!...” Ptiu! al naibii spurcăciune, Mai miros și-a mortăciune! Râde Vartea, da și baba, De se zguduie cocioaba! Râd moșnegii, râd copiii, Și morții...i-au trezit vii! Îndărăt, chiote multe, Cine naiba să-i asculte? E tribul de amazoane, Cu, și fără Pokemoane! ................................. Silicoane, Pokemoane, Uităm ruga la icoane, Că ne-nghite modernismul, Imităm precum artistul!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate