Voi merge-ncet de-a lungu-acelui timp
Ce-a aruncat în mare cadran și cifre seci,
Pe fondul simfoniilor funebre din Olimp
Când murea în noi sublimul, cu ipostaze reci.

Îmi va fi dor de dorul tău ascuns
Printre sentimente ce s-au stins înlăcrimate,
Fără să ne spunem ce-ar mai fi fost de spus,
Când marea ne jertfea miezului de noapte.

Eu de atunci m-am prefăcut în clipă,
Și-n fiecare an renasc spre a mă contopi
Cu un cântec mut, din care se-nfiripă
Dorințele deșarte de a te mai iubi.