Intră soarele sub nori,se aude zvon de răcoare
cu semne de veșted îmbătrânim și noi.

Se anunță ploi ca niște singurătăți
femeia plecată se lasă așteptată
unghiuri treze îi veghează sosirea,

clipele vibrează tăios
de nicio măsură nu o mai știu.

În cutele memoriei nu știu ce se ascunde
și cum se întind pentru eliberare,

de cremene voința ei se ascute,
melcul intră-n cochilie
și nu mai lasă dâre pe porți.

Mă bucur de mireasma fructelor,
de coloritul și rotunjimile lor firești,
de pulpa lor cărnoasă și suculentă,

dar cine-mi va umbri apusul
fără să-mi lase liber ultimul orizont,

fac semnul crucii
și mă întreb de ce văd cum decurge sfârșitul?