Cra! Cra! Cra! strigă o cioară,
Vino-n lumea mea și zboară,
Să devii înaripată,
Să te lași domol purtată,
Peste codri, înspre cer,
În eter și în mister.

Ți! Ți! Ți! și un sticlete,
Haide, ici, în cuib, băiete,
Să te încălzești cuminte,
Sub aripa mea fierbinte,
Să te-afunzi în pufușor,
Lângă al meu puișor.

Guguștiuc! și el grăiește,
Într-o limbă ce-o iubește,
Guguștiucul ca cenușa,
Cumpănit, umflându-și gușa,
Hai, copil, pe rămurea,
Ca să-mi stai alăturea!

Toc! Toc! Toc! bătând în scoarță,
Ghionoaia-n rezonanță.
Toți copiii să poftească,
Cu mine să ciocănească,
Să armonizăm de-ai vrea,
Lumea ta cu lumea mea!