dacă tot vrei să mă ucizi cu adevărat
atunci
împușcă-mă-n ziua de ieri
scutură-mă de trecut cum cârpa de praf
crapă-mi sternul și pune acolo gloria clipei
fă-mi nunta aceea violet
cu domnișoare bătrâne și pitici urduroși pe jumătate beți
în loc de biserici
închiriază descoperăminte
primul night-club
mai apoi
conștiincioși
să ne așezăm
să ne bem cafeaua nocturnă spânzurați
în prezentul balansoarului cu fericirea aia tâmpă pe buze uscate
ne vom pune-n aplicare golul inimilor amnezice
vom accepta colecționari de tot soiul
din când în când
vom aștepta pe cineva viu
să ne rotească șuruburile
și asta
până când?!