dar cine să vadă frate orașul cum fumegă regulat ca nările unui cal în ianuarie sau cafeaua lui cutare cum se răcește în paharul ei de carton la răzoare ne-așteaptă semețe
blocuri vopsite curând ca și cum ca și când foametea a adormit iar în hainele de duminică orașule cu tumori de beton soarele tău nu răsare pe orice stradă dar aici sunt femei în stare să se ocupe de tot chiar și în dimineața asta de sâmbătă care seamănă izbitor cu o foaie de tablă