mi-e sete de lumină în destinul meu
cum deșertul râvnește o ploaie
cum lumea e secată de iubire mereu
în pulsul meu zvâcnește o văpaie.

gândesc la steaua mea cu bucurie
lumina ei mă cheamă s-o contemplu
drumuri se deschid speranța mea e vie
mă entuziasmează pur și simplu.

prin rugăciuni cuget la Dumnezeu
transform eternitățile în clipe
psihic vorbind nu este tare greu
lumina-n trupul meu să se-nfiripe.