Cineva mă strigă cu nume necunoscut
și-n urechi curg sunete de flaut
pe care nu le percepe timpul
în care mă scald ca într-o mare
fără țărmuri.
Noaptea mă înfășoară și ea cu in
mielițat manual.

Nu știu nimic despre umbre
dar știu despre întunericul din lume
pe care nu-l vede nimeni din umbră
și nu-l scoate la lumină.

Toți cei care-l văd sunt orbi,
sunt înghețați de nepăsare și visează
prin vorbe.

Când o să se facă ceva
n-o să vă spun
mai bine scriu, să se păstreze.