un danț iernat din amintiri coboară
și trandafirul udă-n moarte tina
că frigul își arată iar dentina
și primul fulg de nea-i pitit s-apară.
în strai de cețuri îmi îmbrac retina
și ploi adânc în noi ne îngropară
e un întins de jale pe afară
mocnit de se înflacără rugina.
e gri în fald ce e zăcut în toamnă
și vinu-i numai bun de petrecanii
amarul tău la care te condamnă.
sub timp năvalnic peste om trec anii
și-un zbor spre senectute mă îndeamnă
regesc să fiu în recile pierzanii