La capăt de istorie, la mijloc de răscruce,
Te-a prins în mreje clipa de ieri ce te desparte;
O eră acum renaște, cea veche e pe cruce,
Cu ochii îngroziți citești o nouă carte.

Trecutul vezi cum moare, cu lacrimi îl petreci,
Când ziua cea de mâine nu știi ce-ți va aduce-
Ai doar prezentu-n față cu clipe goi și reci,
Iar inima ta geme de dor să se usuce.

Înăbuși în isterici un infernal „Mă tem!”,
Doar strigătul se-nalță spre lăncile ce zboară.
Zăcând în disperare tu moartea ta o chemi,
Dar licărul din beznă nu vrea ca să dispară.

Tacit în jur se-acceptă o regulă bizară:
Întreaga existență atârnă doar de-o ață.
Zărești cu ochii-n ceață pe cripta funerară
Un text bătut de vânt „Trăiești numai o viață”...