Cresc vorbele sădite-n gând
Plumbul din minte-i puf
Tresar sinapse rând pe rând
Aud vorbe de duh.
Crevase prind contur în suflet
Ea conștiința-i gata
Adorm senzații fără zâmbet
Mă regăsesc în tine tata.
Acum trăirile-s pe val
N-a mai rămas frivol doar vântul
Imaginarul vine către mal
Dar el realul, parcă l-a mâncat pământul.
În apanajul de senzații
La ea răscrucea de iluzii
Un trup și-un suflet fac deja ravagii
Iar din străfunduri se mai văd contuzii.
Nimic nu soarbe nemurirea
Nimic nu arde fără fum
Nimic nu-i mai perdant decât iubirea
Nimicul tot îl simt acum.