Discret, pătrund în gându-ți prin trepte de lumină
Răscumpărând visarea reginei fără tron,
În nopți de rai vibrarea din lună o răstorn
Pe nimbul ființei tale de candidă regină.

Ești taina mea pe care la nimeni n-o întorn,
Căci niciun astru negru spre ea n-o să parvină.
Îți văd spre zări făptura când norii ți se-nchină
Și toate-s ale tale chiar peste Rubicon...

Prin viscoliri de ape cu flăcări reci de gheață,
Coboară de pe arbori o pace peste noi.
În glas ai dulce murmur, surâsul tău mi-e viață -

Prin ele briza măriii ne leagă pe-amândoi
Și ne scufundă-n taine și iar ne-nalță-n față
Prin raze de miracol, pe-un râu de crini, șuvoi...