agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-22 | |
Tu taci, când în jurul tău e-o aprigă furtună
De hohote și-aplauze, de gemeri și strigări. Un stins ecou adânc în piept îți mai răsună- Îl stingi de tot, arzându-l în năprasnice văpăi. Ce-a fost acest ecou: cădere sau speranță? Nu poți să spui nici tu. Te-ai încurcat de tot În propriul destin. Cu ochii de faianță Îl joci pe-un viu, când tu de fapt ești mort. Și nimeni nu te-aude, și nimeni nu te vede, Și nimeni nu mai crede c-ai izbuti ceva- Tu taci înăbușit de propriile regrete, Iar cel mai mare dușman ți-e însăți gura ta. De ce te temi? Că ei mirat vor râde? Sau prea cumplit și dur ei te vor critica? Că ușile în față pe veci și s-or închide? Și-n loc să te ridici în beznă vei cădea? Te-ai încurcat de tot în propriile gânduri- Nu știi cine ți-e dușman și cine ți-e amic. Te-a strâns un lanț cu zeci de mii de rânduri Și-ntreaga existență nu costă mai nimic. Zdrobește-n pulberi lanțul, spre cer ridică-ți fruntea Și fă-ți din voce bucium, iar din mâini călăi! Oprește nedreptatea cea- naltă cât un munte! Tu însă taci- e mult mai sigur să stai între mișei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate