agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-28 | | Te-am iubit cu-atâta disperare, Cum numai un suflet însetat poate iubi! Și te-am dorit cu atâta-nflãcãrare, Cum numai trupul neiubit o poate ști! Te-am respirat în taina clipelor furate, Și te-am trãit în nopțile-nstelate, Când dorul de tine mi te-aducea în vise, Ca un tril rãtãcit, O muzicã sublimã, pornitã dintr-un magic asfințit. Nu știu cum am ajuns sã te iubesc, Și sufletul sã mi-l rãtãcesc, În lumi de povești, În care doar tu și cu mine ești. Nu știu, cum o întâlnire banalã, Dintr-o searã de varã, Cu miros de tei și cu umbre pe-alei, M-a putut arunca, într-o iubire atât de mare, Cã aproape simțeam cã totul în mine mã doare! Ce-a fost și-a urmat, acelui magic moment, A fost ca un poem, scris pe-un pergament, Al unui artist ce-a cântat iubirea, Punând-o pe taler doar cu nemurirea. Dar totul s-a dus, Ca o stea ce-a apus, Rãsãritã-ntr-o searã de varã, Și stinsã într-o toamnã astralã, Mi-ai apãrut într-un parc, încãrcat de culori și de vise, Și ai dispãrut în vârtejul de frunze, desprinse Din arborii ce ne-au vegheat fericirea, Când fremãtând de emoții, ne plimbam pe alei iubirea. De ce n-ai vrut iubirea-mi s-o pãstrezi Și sã te bucuri de ea, ca de-un dar ceresc? De ce n-ai vrut tristețea ta sã mi-o încredințezi Și restul de iubire, rãmas nestins sã ți-l potolesc? Cum voi putea sã uit tot cea fost Și sã gãsesc acestui final vreun rost, Când tot ce-am trãit și simțit, Parea fãrã sfârșit ? Cu ce-au greșit buzele mele, când te sãrutau și-ti șopteau? Cu ce-au greșit brațele mele,când înfrigurate la piept te strângeau? Cu ce-au greșit gândurile mele, care numai spre tine se îndreptau? Cu ce-au greșit visele mele, care toate în ele te purtau? Cu ce-au greșit pașii mei, care numai pe urmele tale cãlcau? Cu ce-a greșit umbra mea, care numai pe tine te însoțea? Cu ce-a greșit sufletul meu, Care numai pentru tine exista? De ce n-ai vrut iubirea mea? A fost prea puținã, Sau prea multã și-atunci ți-a fost teamã de ea?!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate