agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1128 .



De ce n-ai vrut iubirea mea?
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AnaMar ]

2016-10-28  |     | 




Te-am iubit cu-atâta disperare,
Cum numai un suflet însetat poate iubi!
Și te-am dorit cu atâta-nflãcãrare,
Cum numai trupul neiubit o poate ști!

Te-am respirat în taina clipelor furate,
Și te-am trãit în nopțile-nstelate,
Când dorul de tine mi te-aducea în vise,
Ca un tril rãtãcit,
O muzicã sublimã, pornitã dintr-un magic asfințit.

Nu știu cum am ajuns sã te iubesc,
Și sufletul sã mi-l rãtãcesc,
În lumi de povești,
În care doar tu și cu mine ești.

Nu știu, cum o întâlnire banalã,
Dintr-o searã de varã,
Cu miros de tei și cu umbre pe-alei,
M-a putut arunca, într-o iubire atât de mare,
Cã aproape simțeam cã totul în mine mã doare!

Ce-a fost și-a urmat, acelui magic moment,
A fost ca un poem, scris pe-un pergament,
Al unui artist ce-a cântat iubirea,
Punând-o pe taler doar cu nemurirea.

Dar totul s-a dus,
Ca o stea ce-a apus,
Rãsãritã-ntr-o searã de varã,
Și stinsã într-o toamnã astralã,

Mi-ai apãrut într-un parc, încãrcat de culori și de vise,
Și ai dispãrut în vârtejul de frunze, desprinse
Din arborii ce ne-au vegheat fericirea,
Când fremãtând de emoții, ne plimbam pe alei iubirea.

De ce n-ai vrut iubirea-mi s-o pãstrezi
Și sã te bucuri de ea, ca de-un dar ceresc?
De ce n-ai vrut tristețea ta sã mi-o încredințezi
Și restul de iubire, rãmas nestins sã ți-l potolesc?

Cum voi putea sã uit tot cea fost
Și sã gãsesc acestui final vreun rost,
Când tot ce-am trãit și simțit,
Parea fãrã sfârșit ?

Cu ce-au greșit buzele mele, când te sãrutau și-ti șopteau?
Cu ce-au greșit brațele mele,când înfrigurate la piept te strângeau?
Cu ce-au greșit gândurile mele, care numai spre tine se îndreptau?
Cu ce-au greșit visele mele, care toate în ele te purtau?
Cu ce-au greșit pașii mei, care numai pe urmele tale cãlcau?
Cu ce-a greșit umbra mea, care numai pe tine te însoțea?
Cu ce-a greșit sufletul meu,
Care numai pentru tine exista?

De ce n-ai vrut iubirea mea?
A fost prea puținã,
Sau prea multã și-atunci ți-a fost teamã de ea?!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!