ne-am părăsit în zodie de pește,
când ne copilăream sub bolți de biserici tăcute
iar cuvintele aveau miros de levănțică

frica de cimitire atârnată de cruci
ne trecea tăcerea prin rouă,
prin trupurile calde

tată, pădurea mă doare
la risipirea beznei rătăcită prin noi
simt răsăritul, zorile, tată,

suntem sculptați pe ramuri
fără flori,
tată!