Pe ramurile nopții adorm tăceri,
pe ramurile copacilor dorm păsări,
rădăcinile absorb freatic lumina,
iubirea-și întinde cercul cu margini răsfrânte.

Timpul urcă prin sevă în frunze.

În pânza umbrei îmi răcoresc trupul,
surâsul tău mă prinde cu năvodul
în frumusețea ce mă face flămând,
mă primește
în curbura de tors fibrele speranței.

Când lumina se va topi catifelată
liniștea va aluneca-n mișcare
și mă va stăpâni.