Trupul meu este fumul ridicat din focul arderii
oaselor strămoșilor mei
ochii îmi sunt mișcați deopotrivă de virtuțile și păcatele
înaintașilor mei
gura mea șoptește susurul apelor
izvorâte din Eden
dar și tumultul furtunilor ce înghit corăbiile
în adâncul mărilor
iar inima mea
doar inima îmi aparține întru totul
dacă știu să o spăl în lacrimi albe de porumbel
ce poartă mereu o crenguță de măslin în cioc.

Eu sunt istoria neamului meu
arsă peste timp până la scrum
și renăscută prin credință și iubire
precum pasărea Pheonix din propria-i cenușă
pe noul Pământ.

2 noiembrie 2016