E noapte și din nou atingem
în grabă trena din roata vieții

oricum nu pot obosi
de întuneric cu tine

pentru ca tu știi vara să ai
întotdeauna câteva sorețe
cu adâncuri în Van Gogh
și-ți faci demult gânduri
cum să mă pui cu ele
și amurgul
întro ipostază realistă