Pe partea opacă a surâsului tău forțat,
rictusul gurii se frânge de buzele cărnoase
n-am să le pot imortaliza, le las
să fure aparența.

Degetele lovite de neastâmpăr
și mâinile parcă mai grele decât sunt
descriu cu mișcări largi și uniforme
toate arcele pe care se deplasează stelele.

Anotimpurile se prind în jocul lor
își caută locul
cu așezările și cercurile potrivite,
tu mă privești cu invidie din fiecare
cum scriu poeme de așteptare.

În fiecare seara mă apropii de casă
cu gândurile împregnate-n emoții,
mă visez la cina de taină,
la masă cu Dumnezeul meu ocrotitor.

Cu pâinea și vinul său mă satur
ca un pește în apa prin care înoată
cu bucuria manifestă-n salturi,
cineva privește de pe țărm,
i se descrețește fruntea ca o coală de scris
pe care sufletul se desenează cu aer
și se contopesc.