Nu mai văd chipul tău imprimat pe pereți,
Nu adorm iar plângând, chinuind ochii beți,
Nu aștept ca să-mi dai la-ntrebări vreun răspuns,
Nu ghicesc când apari când de toți te-ai ascuns,
Nu mai vreau să visez sau să cred în viitor,
Nu cer soartei, de trădezi, să mă ia și să mor,
Nu ascult pașii tăi rătăcind pe poteci,
Nu încerc să te țin, să nu fugi și să pleci,
Nu întreb unde ești de e mut în receptor,
Nu-mi maschez ochii triști cu un chip de actor,
Nu mai vreau să urăsc, să trăiesc în trecut-
Tu prin viață îmi treci ca un necunoscut.