Granit, baloanele cu aer cald dispar
Focul pare să aducă bruma,
Apa vrea să se mărite.
Am vorbit ieri despre un nou mod
De a te înfuria
Vrei ca întreg universul
Să devină un trăznet
Ce ucide prin gura ta.
Cuvintele dor, timpul vindecă,
Peștii nu au niciodată nemulțumiri
O cretă albastră, are propriul mall
Dar vrea să fie folosită
În criză de vise, un leopard mutant
O înghite.
O peșteră, locul unde moș Martin
A fugit de o babă, ce nu vroia să tacă!
Granit, melci interesanți,
Spice uitate de GPS
Vor scăpa de gurile flămânde
Ale celor ce nu au timp
Să...trăiască.
Senzațiile vin, rămân,
Dar nu au casă
Nici o grotă nu are autorizație
De la Dumnezeu.
Granit, butuci uitați de cei ce i-au plantat
Povestesc despre zilele pline de sevă.
Frunzele pulverizate râmele negre,
Suspină prin glasul pământului,
Dacă vrei să știi....
Trebuie să uiți tot.
Lasă vântul să-ți spună de unde vii!
Granit, o mare redusă la dimensiunile unei insule
Vrea să mai aibe măcar un port.
Corăbiile au devenit cenușa
Ce dansează în fiecare celulă
A tuturor...
Nisipul se topește, în râuri de mocirlă
Iar sarea suspină după un atom de iod.
Un idiot etern, apare fără vină
Dar scriitorii noștri
Visează sus în cer.
Granit, te vreau, cu aripi
Sau schilod, cu mâinele mereu pătate
Să faci un munte către nord
Zăpadă fină, libertate!
Eu voi urca pe pielea ta
Ca un turist fără busolă
Și voi dormi în ochii tăi
Dar tu trezește-mă cînd vrei...
Au mai rămas doar două zile
Granit, nu mă uita,
Eu vreau scântei!