M-am îmblânzit cu durerea altora
dar nimeni nu știe ce am simțit
până mi-a intrat suferința în suflet.

Ori la cine spun mă privește pieziș,
pare o scenă dintr-un film de reportaj
dar întâmplările povestite sunt vii
curg ca și sângele prin răni.

Ochii au rămas pe conturul unui tablou
în care culorile se estompează
stropite cu lacrimi amare,
cineva mă așteaptă cu înțelegere,
cu fața la peretele zilei,
mă lasă să-mi caut lumina.

Nu se poate exprima în cuvinte
plângerea din lăuntrul oamenilor
fără nici o posibilitate de a ieși
din labirintul sărăciei în care au intrat
fără să vrea
și nicio rugă nu-i salvearză
de la ignoranța în care-și cresc pruncii.