agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-11-28 | |
nu știu dacă tălpile tatei erau murdare de iubire
când m-aruncau în prăpăstii și-mi sfărâmau sistematic pioleții celor o mie și una de nopți cu zânele expulzate din pleoapă farmecul se cojea de pe clopotnița visului sub ghețuri râdeam brumat grimasa batjocurii înfiera clipele ce furișau în marsupiu câteva candele să-mi bea înserările argiloase câteodată sângeram cioplind după mine cu gingiile goale în bazaltul destinului nicăieri nu clipeam doar vântul năuc îmi aduna gleznele uitate în smârcuri alteori doar uimiri cu buze cusute își lăsau tatuaje sub pielea secundei friabile cerul se zvârcolea în pântece răzuit de albastru până în cartilajul încrederii cum să te pipăi părinte fără amprentele eului în degete vitraliile soarelui nu mi-au legat umbra de tibia sorții și-am alunecat fără de veste uneori în călcâiul stixului conștiincioasă învățam mersul pe sedimentele mirajelor cârja basmelor îmi era sprijin nu foloseam crampoane din cauza rotulelor fisurate (în ocna lor lacrimile săpau în sare fagurii inimii) îngerii se ascundeau în agrafe temători de furtunile care-i tapau zilei buclele și-i smulgeau firele negre din pelerina zorilor mi se furau bujorii fideli doar scaieții rămâneau să-mi îmbrace timpul auster și să acordeze viorile așteptării doar morțile erau blânde și-mi lipeau ca plasturi sirene peste rănile veșnic deschise n-am primit informații nici dacă mama a avut vreodată cum să umple ochiul furtunii în care mă lăsam înfășurată ca-n limbă de șarpe (acolo era pădurea mea de pupile scormonitoare cu rădăcini în genune) grădina ispitelor era doar varianta de rezervă pe care n-o voiam uzată prea de timpuriu jerba cuvintelor de aur nu mi-a împodobit fruntea copilăriei dalta lor știutoare doar în obuze mi-a dăruit culcuș spăimos în care balaurii (cei mai de nădejde prieteni) îmi treceau prin foc oasele să le călească oțelul de-atunci periodic vulcanii mei trebuie răciți să nu înece în lavă stelară lumea m-am îngropat în lumină până la brâul unei atingeri perfecte în tendonul meu vulnerabil au pivotat grațios toate iadurile precum un phoenix al pubelelor din toate deșeurile vieții am erupt la polii pulsațiilor și-al veșniciilor necenzurate de spaime tata și mama perfecți maeștrii astrali de ceremonii sălbatic au tras în mine cu fulgere pânza freatică a iubirii s-a umplut de curcubeie galactice ploaia de supernove m-a lăsat în prag acasă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate