Îmbrac stafiile în prințese medievale,
le las să-și facă de cap în castel
la toate înfățișările mă părăsesc vorbele,
mă fluieră în os domnesc.

Calc speriat prin foc de tăceri
și alerg dintr-un colț în altul
fără să vreau.

Dimineața o găsesc în pat
învelită-n singurătatea postumă
epuizată de somn.