dacă viața e un joc pe pleoapa cerului
un joc cu porțelanuri fine
te chem și eu ,ulcior la o cafea
ca să cinstim cum se cuvine

eu mă trudesc și-o să-ți ghicesc
în lutul care te întramă
și te întreb,cum ai pățit-o chiar acum
de ai făcut-o țăndări la izvor
și zațu-n care cat,cărări în drum de seară

dând totul în absența lui
îți văd mărgeaua ta cu brâie de cristal
și-n pomul desgolit mai ieri
în prieteni, trădători hingheri
văd umbre uriașe și-un joc cu moartea
sub un tei

oglindă jos,din ceruri mis
printre oameni fară chip
lutul ce-i dă strălucirea
haltă-i v-a fi fericirea
viața scurtă, dar cu har
până-n toamnă tu să fii din ciob,
pocal.