La facultatea în Stat, a minților pierdute,
Nu poți intra, sunt foarte mulți pe-un loc,
Nefiind vreun studiu necesar, e ad-hoc...
Cel mai pierdut, e pus pe neînvățat… pe rupte.

Și dă-i și dă-i, că-i greu să stai degeaba,
Gura s-o caști pân’ la refuz, cu mâna-n nas
Doar te holbând la ce fac alții, că-i pe ras
De oricine-i c-o idee... cum s-ar face treaba.

Și profesorii îs fruntea, cei mai goi,
Se întrecând unii pe alții în nulitate,
Că-i cea mai tare, azi, ”in”facultate...
Ce nu pe individ îl face… grupuri, minim doi.

Cursuri sunt râuri de scăldat mizerii,
Iar ore sunt Guiness de cleveteală,
Cu premieri în banderole de beteală
Pe umeri, de umflați făloși... Să te tot sperii!

Sfârșesc în hoarde nesfârșite, anuale,
C-așa se asigură și pentru mâine ”schimbe”,
De alții și alții noi, tot dornici să se plimbe...
Nul să cultive, în flecărerile lor… goale.

Într-un final, însă, cu toți vor trece bacul,
Că nu știu pod, să treacă apa, un pârleaz,
Dar cum sunt mulți, ei dorm pe rând și stau de treaz,
C-altfel s-ar duce parlament, guvern... Săracul!

E grabă-n sat și orașu-i dornic să-i aleagă,
Că Goii, așa chiar mulți, sunt raritate
Și țara vrea să fie întreagă, o nulitate...
Că poate așa ia locu-ntâi... De cea mai bleagă!!!
23.05.2014