În lumea imaginată
ai apărut dintr-o poezie
pe care o trăiesc,
metaforă a visului dăruit,
după zile încheiate,
pline de abuzuri risipite
prin neuronii pedepsiți
de senzații lacome de viață.
Te citesc cu privirea
care mi-a mai rămas curată
și te învăț pedinafară
să nu-ți uit respirația,
zâmbetul și tristețea,
dacă altcineva va încerca
să te facă versul preferat
din existența sa.
Acum, ești metafora mea
tatuată pe inimă pentru veșnicie.