Fiecare zi este o filă scrisă-n amintire,
nimeni n-o poate citi pe fețe
rămâne presată ca într-o carte ascunsă
undeva-n subsolul conștiinței
care nu doarme până la moarte.

Întunericul și lumina îngemănate
fac parte din trupul viu al sufletului,
o ușă pe care nu scrie nimic
duce și ea undeva
fără să vadă ochii străini,
trebuie să urcăm cu gândul
acolo unde nu se poate pătrunde.

Într-un târziu
totu-i pecetluit
nimeni nu mai are curaj,

se invocă sfârșitul
care este și el nesfârșit.