-De tine vreau să divorțez,
L-a anunțat ea, supărată,
Și-ai face bine să mă crezi!
-Dar ce-ți veni așa, deodată,
Fără un prim avertisment?
De zece ani ești măritată
Și ăsta-i primul incident
În viața noastră conjugală.
Ce-ar fi să mai revezi un pic
A ta decizie finală?
-Nu vreau și nici nu mă dezic
De hotărârea anunțată,
Te părăsesc, acum, pe loc.
-Dar pentru ce ești supărată?
Că nu te înțeleg deloc.
N-ai bani destui, n-ai mângâiere,
Nu-ți sunt eu singurul iubit
De când te-am luat să-mi fi muiere?
Ce n-am făcut, ce ți-a lipsit,
Ce lucru nu ți-am dat răsplată?
-Din toate, aș putea să spun,
Te-ai chinuit să nu-mi lipsească
Și-un suflet nestemat de bun
Mi-ai dat vieții să-l privească.
Dar, nu știu cum să mă explic,
Să-mi fie vorba ascultată,
Tu nu mi-ai cumpărat nimic,
De când cu tine-s măritată.
-Vai, nevestică draga mea,
Da-n zece ani de-nsurătoare,
Mi-ai spus vreodată c-ai avea
Vreo marfă scoasă la vânzare?