Hai să facem hora mare, draga mea, pe săturate
și cu firi împreunate să fim altu` fiecare,
să sădim bobu-n cărare, de iubire și de toate
ca să crească-n libertate pohta noastră viitoare!

Iarba rea, când o fi vară, unde-am fost, n-o să mai fie,
ci doar flori și poezie, pace-n târg, minune-agrară,
tort de ciocolată-amară, fiare mari cu omenie,
du-te vino mie-ție cu durată milenară.

Să ne prindem în tăcere, până zorii ni se-ngână,
când cu inima română, când cu puncte de vedere
despre orice și ți-aș cere, ca Alecsandri,-ntr-o rână,
ca să dăm mână cu mână, întru renegociere.

Azi nu vrei și-mi dai emoții, că-i un zvon pe surse, cică
mâine ne unim cu toții într-o pușcărie mică…