agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-06 | |
Mă piteam, cu sinele încărunțit, într-o iubire de sine
Pasărea venea în cioc cu buze întru un viitor de frunze, umblam prin cetate ca ochiul printr-o gaură de cheie, cu visele-nsetate de Vis... Adâncă era în ochii tăi o flăcăruie, de îți zideam în piept de stâncă statuie... Multicolore gânduri îmbrățișau ore... Vopseam cioara până oboseam, mă parfumam cu zăpadă și ieșeam în stradă, cineva este mereu acolo de hulit, glăsuit de vreo crimă... Pasărea este albă, îți spuneam de te îmbrăcai în negru, cineva este mereu acolo de jelit, preotul scandează versete la căpătâiul celui adormit... De mine mi-e sete, printre atâtea identificări îți pierzi identitatea... Conform hărții mă aflu undeva unde împărățește Eva și Coasta mi-o ascunde, de fierb ceai de mătrăgună, trăitor în corole de minciună... Iar buza ta o iau cu împrumut, oglinda mi-e icoană de temut, îți scriu răvașe de iubire-n piele cu slovă suferindă, în atele, o sete suie-n ochii tăi vampirici, de a vedea deasupra de-a mea cruce... Sunt dumnezei de lut, empirici prin meleag... Adorm sub steag și Timpul la absurd mi se reduce... Pasărea cioplea-n cioc încă un dumnezeu: EU!!!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate