se-mplântă aprig frigul în fulare
nu poți rost, că gerul te înhață
din ape vremuri ies la suprafață
mustind de clipe reci, tentaculare.

iar codrul e a sobelor prefață
arzând cu vâlvătăi crepusculare
ci întru încă iernii adulare
privind la geam tulpini de roze-n gheață.

ci port arginții cei zvârliți de iudă;
căutător în dragoste ades,
pe gura ta sărutu-l dau cu ciudă.

nu am în mine vise pe ales
și rațiunea iar de somn e udă
iar șoapta-i cântec fără înțeles...