- La ceas de seară să te-ncalți cu tocuri,
Să-ți pui pe șolduri minijupa verde,
Un decolteu amețitor, pe-alocuri
Să lași lumina lunii să-l dezmierde

Și gura mea fierbinte de dorință
Să caute în sutien nectarul,
Să mă hrănesc din el cu prisosință
Și beat apoi să-ți caut estuarul.

Când lenjeria roșie ca focul
O rup în dinți ca un turbat, nebune
Sunt clipele și se încinge jocul,
Dar să-l jucăm... povestea nu se spune.

- Te cern prin sita gândurilor mele,
Mereu mai fin, pedeapsa mea supremă,
Pe patul alb magnolii și lalele
Ni-s așternut de foc. E-o teoremă

Ce spune c-aș putea să fiu cuminte,
Când mâinile-ți alunecă, fluide,
Pe curba coapsei într-un punct fierbinte,
Eu nu știam că dragostea ucide...

Nu cred că-i joc acesta care-aprinde
Meteoriți sub gene de cărbune,
Îngeri și demoni vin să mă colinde
Prin trupul gol... dar asta nu se spune.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif