În fiecare zi așteptai o scrisoare
Dar niciodată nu o citeai,
Tu vroiai trandafirii în mare
Eu măsuram linii de tramvai.
Cu sunete sparte și spini
Te-am regăsit în pădure,
Acum visai doar la crini
Ce toamna vroia să ți-i fure!
Adânc am căzut amândoi
Din copacul uscat al vieții,
Rămâne un car fără boi
Și roua uscată a dimineții.
Când pietrele vor să danseze
Eu îți caut umbra în nori,
Cât stelele vor să viseze
Eu știu că nu ai să mori.
Perfuzii și poze alb-negru
E tot ce-a rămas într-un raft,
Doar patul rămâne integru
Sub pătura groasă de praf.
Petale, pictez, ochii tăi,
Îmi dau mereu lumină.
O vale, unde ești?
Hai aici!
Căci primăvara vrea să vină!