sub geamul deschis
triluri pe un singur ton
privighetorii
amestecând albastrul
pe foaia neuitării

același cântec
de inimă albastră
pe înserate
cuvintele prind aripi
golindu-mi călimara

într-o scrisoare
mici păsări desenate
cu cerneală
adună de prin iriși
semințele uimirii

în zbor rotat
începe primăvara
cu seve mixte
adăpostind în floare
secretul devenirii

răzbit de sete
singur vreun călător
sorbind din rouă
va descifra un cântec
de inimă albastră