Dac-ai veni și tu în parc
Ar fi în viață mult mai simplu
I-aș da lui Cupidon un arc
Și-o floare să oprească timpul...
De ce să vii? Nici eu nu știu.
Poate pentru o cauză ce dispare,
Aș vrea să uți tot ce-i pustiu
Și să alegi riscul cel mare!
Eu pariez pe o statuie
Că tot ce vrei e într-o bancă!
Dar banca mea are doar cuie
Și așteaptă oamenii să treacă.
Cu pași prea roșii și înceți
Tu vrei să ai numai obiecte,
Eu prefer doar copacii drepți
Și am o sumă de defecte.
Dar roata merge fără pană
Și ne aduce la răscruce.
Iubești prea mult cuvântul doamnă,
Eu n-am inele și nici cruce...