Ești picătura ploii din lacrima-ți curată
Izvor de fericire printr-un surâs sculptat,
Pârâu ce scurge-n sânge căldura ta de fată
Cu despletiri de fluviu prin părul-nflăcărat.

În gândurile mele să mi te lași pătrunsă
Și despletită-n patimi prin marea de alean,
Zvâcniri de neputință ‘tr-ale dorinÈ›ei prinsă
Să te străpungă-alene, însuflețit ocean.

Nestăvilita vreme să-mi fie pază-n zarea
De împlinire-a nopții ce-n taină îmi cedă
Adâncurile ființei părtașe cu iubirea
Și lunecând în tihnă, speranța-mi lumină.