A început o noapte pe foaia încă goală,
Timidă, să-mi imite în joacă, delăsarea,
În mână cu o umbră se leagăna pe coală
Și-n albul fără grijă i-a adormit culoarea.

Cad stelele născute, pe-obrajii de străină,
O gură-n grabă-ncepe culesul însetat,
Pare un cor de lacrimi și buzele, fântână
Pe un altar de sare, în carnea mea săpat.

Îmi pui, Nemuritoare, în gând o întrebare,
Când mă cobor tiptil orbit prin răsărit,
Dar eu te-mbrac cu raza sălbatică, de soare
Și te iubesc arzând în primul meu venit.

Și de pe gene-ncepe izvorul tău să cânte,
Același cor de stele, același blând suspin,
E iarăși înserare, când îmi aduc aminte
Să îmi adorm apusul în dulcele destin.