curge apa din toate robinetele lumii, contorul își fugărește cifrele
se scurg mii de regrete prin țevi ruginite și răsună ecouri cumplite
din zile pe care nu le-am trăit eu
deși, vezi bine, sunt înscrise în albumul meu de sub patul pe care cândva
săream în sus să prind clipele
pășesc cu plămânii goi și cu ochii închiși ca
doi bumbi ce-mi atârnă de vestă
îi spintec din butoniere și-i arunc în lacul de apă
din mijlocul tuturor continentelor
care zboară de mână
(pe acei doi bumbi, știi, despre care ți-am vorbit adineauri)
iar eu alunec prin sute de clipe străine de ceea ce sunt
ele-ar fi putut azi să-mi fie amintiri
ele-ar fi putut azi să-mi curgă
prin țevile proprii.