nu, n-am văzut timpul mort, ți-o repet a infinita oară
iar tu tot „timpul e mort, timpul e mort”
vezi, prin atâtea cadavre mângâiate de vânt
doar timpul își mai cerne orele și le numără ca pe oile
rătăcite în gând

stai, îți zic, nu deschide ochii, încă nu s-a mijit de ziuă
„dar e noapte de când m-am născut”, îmi șoptești înadins
„vreau să-l văd, lasă-mă te rog să îl văd
cum își cerne oile, cum își numără orele
la un capăt de vis”