mi-au trecut prin suflet ierni înghețate
veri dogoritoare
dar primăverile
mereu aducătoare de lumină
le-aș pune zălog pentru nemurire

port în ochi cuiburi de heruvimi întorși acasă
obosiți de căutări inutile

inima mi-e verde
așa cum numai pădurea știe să-nfrunzească
obraznic
în noaptea de florii
iar tu
mă locuiești pe fiecare ram
pe care îl întind spre cer
în speranța că într-o zi îl voi atinge

hristos a înviat
îți spun în dimineața aceasta de-nceput de viață
dă-mi mâna iubite
hai să ducem vestea
sufletelor îndoliate de tristețe
niciodată moartea nu ne va mai așeza în genunchi
eu sper
eu simt
eu cred
***
fiecare anotimp emană lumină
caldă
rece
poleit cu verde sau argintiu
pe toate le-am transformat în primăveri
și le-am botezat cu numele tău

serafimii ne-au brodat existența
cu lacrimi din cupele crinilor
fac palmele căuș să adun stropii de rouă
căzuți din spinii de pe fruntea lui Hristos
ca să transform în iubire tot ce ating

simt mugurii tăi plesnind
evantai
în cuibul ramurilor
îmbătați de fantezia albastrului pur

noaptea de florii
e primăvara noastră
petalele se deschid spre cer

hristos a înviat iubito
hai să facem lumină în întunericul vieții
să urmăm calea destinului
pas cu pas
până în adâncul edenului
șarpele a fost izgonit
moartea a căzut sub coasă
eu știu
eu simt
eu cred

liliana trif & ioan grigoraș