am știut
ploaia asta nu era a mea
nici trotuarul
nici grijile proprii
nici măcar ciocolata elvețiană cu lapte
crima cu premeditare anulată
plouă pentru prima oară!!!
o Mamă adună grijulie stropii
deloc mult prea reci deloc nepotriviți
sunt într-un loc sigur și
respir

un parfum de magnolii
ochii creionați cu indiscreție maximă
subjonctivul imperfect francez – doar
una din multele chestiuni minore
buzele ei vor rosti graseiat în ritmul
gustului de căpșuni
se vor întâlni pe furiș în văzul lumii
în pauze luuuungi
se vor plânge de inexistența timpului
sigur o cheamă Irina

dar ploaia asta nu este a mea

poate
a bătrânei
ce aduce cu Bunica
cel mai probabil cu doamna Spirescu
din reclama farmaciilor Dona
uite-i vârful umbrelei ascuțite și
ochelarii pe nas
vocea lăuntrică mersul ferm
trupul blând stăpânind
deasupra orașului cu vietăți
amatoare de iluzii frumoase

o inimă în plus două... un infinit...
cum mai plouă!
și ploaia asta nu este a mea...


Sfântul Gheorghe Unirea
mototolit tramvaiul 16
înșurubându-și cu greu traiectoria
stațiile memoriile personalitatea
mă ridic să cobor
în spatele meu
un scaun portocaliu
gol