Am fost nisip sub talpa tristeților tale profunde
Și trăiam în urmele concentrice de plâns,
Așteptând cu disperare un val să mă inunde
Prin dorurile-n care tardiv te-am descompus.

Am fost un pescăruș rănit de-nsingurare
Pe plaja înghețată neomenesc de crunt,
Dar te-ai dovedit miracol, steaua mea de mare,
Alăturându-mi-te destinul să-l înfrunt.

Sunt ninsoarea florală a universului candid
Prin care tu alergi cu brațele deschise
Spre ușa temporală de după care-nchid
Trădări, dezamăgiri, și răni de mult închise.