complexele mele încep
într-o dimineață aproximativă când
în sfârșit înțeleg
oamenii se cred zei și
în nepăsarea mea
mi se pare firesc
atunci când
oameni și votci
femei mutilate
trag fire „poetice”
din deformările cipului
mă regăsesc
aceeași
cu mâinile-n sân și
pisicile (sau tot... oameni or fi?!) dorm în cutii de chibrituri
de-a valma peste
sentimente înghesuite de procuști
simt
trupu-ți-șarpe
încolăcindu-mi lumina
greața lui Sartre numai
greața matinală?!

ardeți
dicționarele
toate prefabricatele
SENTIO, ERGO SUUUUUM!!
acum-acum să simțiiiiim să simțim să simțiiiim!!
aaaaah! ooooooo! aoleeeeuuuuu!
encore une fois! ne t’arrête pas!!


și totuși-totuși
domnule-domnule
eu
chiar
nu am
timp
să mor
chiar nu...